Sfântul Împărat Constantin cel Mare, născut în anul 272, a fost împărat al Imperiului Roman (306-337). Înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia „in hoc signo vinces“ (prin acest semn vei învinge). După ce a pus acest semn pe steagurile armatei sale, a învins cu ajutorul lui Dumnezeu.

În ianuarie 313, împăratul a emis Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine „religio licita“, adică religie permisă. Tot el a fost cel care a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, care a combătut erezia lui Arie. Sfânta Împărăteasă Elena, mama sa, i-a stat mereu alături. Potrivit istoricului Eusebiu de Cezareea, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Aceasta a descoperit lemnul cinstitei Cruci şi a zidit Biserica Sfântului Mormânt, biserica din Betleem, pe cea din Nazaret şi alte sfinte lăcaşuri, aproximativ optsprezece.

Sfânta Împărăteasă Elena a trecut la cele veşnice la Roma, în anul 327, iar Sfântul Constantin cel Mare a plecat la Domnul în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337.